Născut la Brăila, oraşul de origine şi de formare al multor filosofi români (Nae Ionescu, Vasile Băncilă, Petre Andrei, Alexandru Bogza, Anton Dumitriu, Panait Cerna), Teodor Dima a adăugat prestigiu Dunării de Jos prin întreaga sa carieră de filosof încununată de calitatea de membru al Academiei Române. Acest prestigiu este recunoscut de brăileni prin acordarea în anul 2007 a titlului de Cetăţean de onoare și de gălățeni care, în 2013, în Sala Senatului Universității „Dunărea de Jos” din Galați, îl onorau cu titlul de Doctor honoris causa.

Autor al lucrărilor – Metodele inductive, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975, 200 p;  Între prudenţă şi eroare. Eseu asupra naturii şi dinamicii ştiinţei, Editura Junimea, Iaşi, 1978, 224 p.; Dialectica procesului de cunoaştere, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, 105 p.; Explicaţie şi înţelegere, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, 220 p.; vol. II, Editura Graphix, Iaşi, 1994, 320 p.; Logică şi argumentare, Editura Institutului European, Iaşi, 2000, 132 p.; Privind înapoi cu deferenţă, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006, 310 p.; coordonator al volumelor Întemeieri raţionale în filosofia ştiinţei (coord.), Editura Junimea, Iaşi. 1983, 250 p. şi Logica generală, (coord.), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991, 420 p., Teodor Dima s-a manifestat în editarea şi îngrijirea lucrărilor ştiinţifice ale unor personalităţi de prestigiu precum Petre Botezatu, Dumitru Isac, Petre Andrei, Vasile Conta.

În centrul preocupărilor filosofice ale profesorului Dima s-au aflat problemele de logică şi de epistemologie. Aceste domenii sunt cele mai abstracte şi foarte tehnice din cadrul filosofiei. O aventură filosofică presupune multă hermeneutică, imaginaţie îndrăzneaţă, speculaţie subiectivă, or câmpul de cercetare din domeniul logicii şi al filosofiei ştiinţei este potrivnic unor astfel de încercări subiective, antrenând filosofia spre discursul obiectiv. Academicianul Teodor Dima s-ar fi situat în tabăra scientiştilor și ar fi promovat cartezianismul instituirii normelor de îndrumare a minţii, direcţie hipertrofiată de pozitivism şi de neopozitivism. Însă, dacă pătrundem în substanţa scrierilor enumerate mai sus, descoperim că în centrul preocupărilor autorului s-au aflat teme care nu confirmă situarea acestuia în respectiva tabără. În primul rând, întâlnim tema inductivismului. Plecând de la această metodă a cunoaşterii ştiinţifice, încă din prima lucrare, Metodele inductive (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975), prin analiza şi reevaluarea metodelor inductive, prin determinarea fundamentului logic al acestora, se demonstrează probabilitatea concluziilor ce pot fi obţinute pe această cale, şi aceasta deoarece metoda în cauză se află în strictă relaţie cu fenomenele realităţii imediate. Explicaţia ştiinţifică reprezintă un alt nucleu prin care Teodor Dima a luat distanţă faţă de scientism, deoarece acest gen de explicaţie este conceput în ansamblul său dinamic şi complex, care e constituit ca o structură logico-lingvistică, raţional ordonat şi vizând constituirea unui echilibru dintre experienţă şi teorie, dintre concret şi abstract, fără a se neglija natura şi specificul explicaţiilor preştiinţifice care însoţesc dintotdeauna umanitatea. Explicaţia prin analogie reprezintă o dovadă a situării gânditorului care a fost Teodor Dima, în medierea cele două stiluri de gândire. Analogia explicativă, atât de respinsă de logicieni riguroşi, reprezintă izvorul nenumăratelor descoperiri ştiinţifice, şi aceasta deoarece fundamentul ei îl constituie imaginaţia creatoare. Teodor Dima vinea să confirme că nu doar raţionamentul logic deductiv este productiv în ordinea cunoaşterii, ci şi cel diametral opus, prin analogie, raţionament prin care umanitatea operează de la începuturile existenţei sale, chiar dacă dând greş în incantaţii magice sau în superstiţii, dar deschizând drumul progresului tehnologic de la Arhimede la Edison sau Bill Gates.

Cităm doar două fragmente din opera impresionantă a academicianului Teodor Dima:

„În legătură cu obiectivitatea ştiinţifică şi cu raportul dintre filosofie şi ştiinţă, am argumentat că, în orice împrejurare, trebuie păstrată demnitatea filosofiei; aceasta nu trebuie să imite şi să preia tehnicile şi practicile ştiinţei; filosofia trebuie să-şi promoveze fără echivoc şi fără restricţii specificul, conservându-şi nealterat limbajul şi problematica, dar rafinându-le şi adaptându-le cerinţelor multiple ale epocii şi culturii.”

 „Pentru prima dată în literatura de specialitate am abordat dimensiunea hermeneutică a explicaţiei ştiinţifice; susţin ideea că omul este o fiinţă culturală, înzestrat cu capacitatea şi dorinţa de a lua atitudine deliberată în faţa lumii pentru a-i atribui semnificaţie, pentru a-i da sens. Omul este în acelaşi timp şi autor, şi actor, şi spectator, toate aceste determinaţii făcând din om o fiinţă culturală în stare să creeze, să explice şi să înţeleagă pentru a interpreta şi a evalua ceea ce este şi ceea ce el face. Deci înţelegerea însoţeşte mereu şi pretutindeni explicaţia; ea o provoacă, îi controlează demersurile şi îi validează concluziile, atunci când intră în conjuncţie cu criterii obiective ale validării.”

Faptul că lucra „la un sistem de logică hermeneutică” a reprezentat dovada ideii că am fost contemporani cu un filosof al măsurii, al echilibrului dintre avântul speculativ şi instrumentul raţional al logicii susceptibil să tempereze imflamaţiile spiritului.

Teodor Dima a promovat filosofia românească nu doar prin scrierile sale sau prin activitatea didactică, ci şi prin contribuţia la apariţia şi dezvoltarea învăţământului filosofic în universitățile românești. În universitatea gălățeană a avut discipoli, în şcolile din Galaţi şi Brăila foştii studenţi au devenit sub îndrumarea directă doctori în filosofie. Însă contribuţia majoră pentru filosofie a fost sprijinul remarcabil pe care l-a oferit pentru înființarea unei specializări de profil la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.

În cuvântul la acordarea titlului de Doctor honoris causa în 2013, Teodor Dima spunea: „Când privesc această Sală a Senatului, nu-mi vine să cred câți absolvenţi am format la Dunărea de Jos”.

Acum, când Teodor Dima nu ne mai însoțește în această viață, cei care i-au fost studenți și discipoli, împreună cu întreaga comunitate academică a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, se roagă pentru liniștea și pacea sufletului său.

Bunul Dumnezeu să-i odihnească sufletul!